2011

Sectionam timpul si ne dam seama ca de fapt, sectiunea nu are dimensiune. E nimic. E doar un plan vertical in care cotele sunt numai cu +, ca doar nu ne propunem esecul.

E ciudat cum oamenii simt nevoia sa imparta timpul in ani, luni, zile, secunde... Cand de fapt el e continuu. Nu se termina niciodata. Nu stim nimic despre el. Nici macar nu stim daca se numeste timp; asa i-am zis noi. Ar trebui ca fiecare din noi sa aiba anul lui: "rev" sau "b-day".

In aproximativ doua ore ma apuc de desenat. Am ceva cote de pus: BAC, admitere, pariuri cu mine si altele... Si apoi o sa imi dau seama ca sunt tot in acelasi loc ca si anul trecut, cu planuri si obiective pe care le facusem deja de mai mult timp, inconjurata de aceleasi persoane cu care voi fi fost si inainte cu 2 minute. Si faza tare e ca nu am asteptat un prag invizibil intre 2 ani consecutivi ca sa imi dau seama ca trebuie sa fac ceva sa mi se indeplineasca dorintele.

La multi ani! Ne vedem la anu' !

Don't worry. It's life. It's simple.

Acum e 25 august. S-ar zice ca vara s-a cam terminat, vacanta e consumata, iar acum tre' sa intram in sperieti ca incepe scoala. La dracu si cu scoala asta. Oricum nu se invata nimic folositor. Noroc cu unii profesori de generatie veche care mai stiu si ei cum sa faca fraierii aia din banci sa fie atenti. Uneori. Sau sa se prefaca macar. Sau depinde de cat de mult le place. Sau depinde de personalitatea respectivului. Mda, din atatea fraze pana si eu trag concluzia ca mare lucru nu a mai ramas. Dar mie imi place liceul nostru. Imi place cladirea ca e veche si nu au consolidat-o bine dupa '77, deci da, in cazul a cateva grade pe scara Richter cade. Imi place si ca are istorie. Si olimpici. Si da bine pe CV. Si nu stiu daca ma mint sau nu atunci cand spun ca sunt mandra ca fac liceul in CNC. 

Povesti. Toata lumea le stie.

Mi-am dorit o vara mai bestiala decat au fost toate pana acum. Mi-am dorit sa fac lucruri interesante, sa ma plimb, sa am timp sa desenez si sa dorm. Cat vreau. De distrat m-am distrat asa cum imi place. Am calatorit, mi s-a implinit o veche dorinta de a vedea Venezia inainte sa o inghita apele. Da, stiu, am vazut, mai e ceva vreme. Am trait linistea interioara, momente naspa, despartiri, revederi, tensiune, rasuflari de usurare, atacuri de panica, bucurie pt. binele altora si lista poate continua.  M-am plimbat si prin spitale si, poate suna clasic sau telenovelistic, dar am vazut multe cazuri legate de povesti de viata, am descoperit oameni si oameni si culmea e ca toate astea nu m-au lasat rece. Tot ce am invatat eu din chestia asta e ca viata e chiar misto, frate. Am mai zis si o mai zic: pe bune imi place viata mea si o sa fac ce imi place. La urma urmei, am o dorinta de implinit si toata treaba asta depinde numai de mine. Am niste chestii de facut in urmatorii ani.

 

And remember: you have one single life and it is fuckin precious. Acum, fiecare intelege ce vrea din afirmatia asta. :)

Leapsa - 10 lucruri care imi plac

Da, cam binevenita leapsa asta (10x Moretta), nu am mai scris de multicel timp pe aici. Deeci 10 lucruri care imi plac mie:

-Cafeaua. Incep cu cafeaua pentru ca este primul lucru pe care il fac dimineata. Nu pot fi eu fara o doza cu lichid d-asta la prima ora. In absenta acestei minunate doze de cafea totul in jurul meu se transforma intr-un front de razboi.

-Imi place sa desenez. Am vazut azi un afis in scoala pe care scria "Transforma-ti hobby-ul in cariera!". Eh, cam asta fac eu. :)
Imi place mai mult grafica decat pictura. Nimic nu se compara cu o liniste perfecta deranjata de sunetul creionului pe hartie; si muzica mea preferata; si la final, voila! pura placere de a crea.

-Fotografia. Ca tot suntem la capitolul "hobby-uri". E genial cum o chestie neagra cu niste lentile te poate face sa vezi lumea altfel: mai frumoasa, mai misterioasa, mai accesibila... E genial cum se pot pastra amintirile, perioadele istorice, cladirea x inainte de renovare, persoanele... etc. E genial cum insusi fotograful poate transforma un lucru banal intr-unul fabulos!
Sper sa imi fac timp, candva, sa fac un curs de fotografie, ca sa fiu detinatoare de cutie neagra cu lentile in mod oficial.

-Calatoriile. E confortabil acasa, dar e frumos si in alte parti. Oricum, intr-o calatorie poti face o gramada de poze, nu? :D Poti cunoaste locuri noi care sa-ti placa si poti intalni oameni minunati, genul de oameni de care nu dai in locurile in care se desfasoara rutina ta zilnica.

-Muzica. Sa o ascult, bineinteles. Prieten de drum, motiv pentru a zambi, cea care imi ghiceste starea de spirit, parfum pentru "infrumusetarea" atmosferei.

-Telefonul si mp3 player-ul, pentru ca intra ambele in categoria "gadget-uri fara de care nu plec de acasa". Niciodata cu bateria pe 0...

-Marea. Poate e o perioada, sau poate nu, dar visez sa am o casa mica pe malul marii, cu un intreg perete din sticla, scopul lui fiind peisajul magnific de la orice ora din zi accesibil in livingroom, lumina naturala care sa intre in absolut toata casa, sunetul valurilor sa fie muzica ce sparge linistea si cafeaua mea sa aiba un backround deosebit, dimineata. La toate astea adaugam sentimentul ciudat de liniste si "everything is gonna be allright" pe care il am cand sunt in preajma marii.

-Micul meu altar de creatie: camera mea. Aici ma simt pur si simplu eu. De cele mai multe ori doar eu cu mine. Nu cred ca exista sentiment pe care sa nu il fi trait aici. E genial.

-Plimbarile lungi, iesirile in oras si cel mai important, somnul. Le bag pe toate in aceeasi categorie pentru ca in ultimul timp nu prea mai am timp de ele si incerc sa profit la maxim de timpul asta liber.

-Viata mea. Cu tot. Pentru ca am puterea de a aranja lucrurile exact asa cum vreau eu si de a-mi organiza viata pe plac. Cred ca toti avem puterea asta, dar ne e prea lene sa recunoastem ca putem face ceva.
Nimic nu e imposibil si totul are o cauza si un efect. Nu regret alegerile pe care le-am facut deja, sunt gandite, simtite si sunt ale mele. Ar fi chiar aiurea sa spun ca viata e de cacat atunci cand e vina mea. Si da, pot sa le cer explicatii celor care imi strica viata, pot sa le multumesc celor care mi-o fac mai frumoasa si pot avea grija ca toate lucrurile sa fie asa cum imi doresc... cu o anumita limita, bineinteles. Nu sunt Dumnezeu pe pamant si nici nu pot sa creez spatiu.

Multumesc tuturor pentru premiu, mamei, tatei, celor de acasa... ah nu, asta era in filme. Hmm, da.

10 lucruri care imi plac sunt aici, dar asta nu inseamna ca nu mai sunt inca zeci.

Trebuie sa mai premiez 12 persoane, dar premiez blogroll-ul meu si, bineinteles, pe toti care doresc sa fie premiati.

Observatie. Lucruri marunte.

Simplitatea si frumusetea acesteia, natura, fie ea umana sau nu, se ascund in spatele peisajului antropic, atat de agitat, rece si formal. Suntem oameni.

Fiecare din noi ascunde latura sa umana, preferand sa afiseze formalul, banalitatea si cotidianul. Insa ducem in spate un sac de sentimente in care se ascunde o tornada. Sacul ala e lumea noastra. Eu ma ascund in sac atunci cand am chef, recunosc, dar ca noi toti, scot capul "pe fereastra" in fiecare zi ca sa pot respira aerul comun cu ceilalti. Simplu. Banal. Ascuns.

Confesiuni

R:am vorbit cu X
I:asa
R: ii zisei prima data
R: ca acum, cand m-am dus acasa....am citit mesaje de la cei care obisnuiau sa fie cei buni prieteni ai mei si ca m-am gandit ca i-am pierdut pe toti si ca e trist sa vezi ca oamenii pe care ii iubeai te-au uitat sau te-au inlocuit
R:si mi-a zis ca nu se va intampla asta oricum,ca s-a gandit in fiecare zi la mine
I: dupa cum ti-am zis
R: pai ce putea sa zica?
R: oricine ar fi zis asta
I: pai...putea sa taca
R: se simtea constrans intr-un fel
I: si oricum.nu prea ii dadusi alta solutie
R: asa
R: pana la urma am ajuns sa dezbatem faza aia
I: adica.atunci cand suni tu si zici asta...trebuie sa te astepti la ceva previzibil, dar e mai bine sa auzi decat sa banuiesti ca asta va zice
R: i-am zis si ca m-a durut mai mult palma primita in fata decat ce mi-a facut el
R: si asta paru sa il doara
I: pai...cum sa nu doara?
R: imi promise iar ca o sa-mi fie alaturi de maine
R: si eu i-am zis
R: ca nu stiu de ce am sunat,ca ma simt de parca as fi actionat in afara legii
R: ii zisei ca maine poate o sa suport consecintele si o sa ma pedepsesc
R: si nu o sa mai pot sa raspund,asa ca in cazul ala sa nu ma asocieze unei pers capricioase si pline de fumuri
I: da
I: tu avusesi nevoie in momentul ala sa vorbesti cu el
R: ii zisei si ca nu vreau sa cadem in acelasi circuit de dinainte de faza aia
R: ca era o situatie nici macar demna de a purta un nume
I: pai si cum o sa fiti de acum inainte?
R: nu cred ca am ajuns la concluzia asta...probabl, na'....prieteni
I: poate ca e mai bine asa
R: ma simt intr-un fel mai bine pt ca mi-am incalcat orgoliul si asta nu trebuie neaparat sa fie privit ca un semn de slabiciune
R: simt ca am facut un lucru bun
I: l-ai facut si pe el sa se simta mai usurat probabil
R: in ultimul timp ma lupt cu o chestie foarte ciudata de care nu prea am mai vb
I: ce ce chestie?
R: simt ca ma domina mai multe chestii, 2 mai precis... si le aud cum traiesc in mine,cum vorbesc fara sa ma bage in seama, eu sunt doar "masinaria"....ideea e ca partea aia buna dezmorteste piesele in mine si ma face sa fiu mai moale, iar asta nu stiu cat de rau este....dar in tot timpul asta e si o chestie rea care nu ma lasa sa fac nimic si cateodata ma face sa simt ca innebunesc..am impresia ca ma controleaza si nu iti poti imagina cate ganduri negre am
R: si astazi simt ca am castigat o prima lupta against "the dark side"
R: sper ca nu a sunat prea literar...dar e pe bune si nu am gasit alte cuvinte
I: fiecare avem o dark side cu care in anumite situatii ne luptam mai mult decat in altele
I:nu te mai lupta cu ea
R: la mine a depasit limitele
I: nu te oboseste?
R:le aud cum se cearta in creierul meu
R: ba da
R: dar nu pot sa le opresc
I: te contrazici pe tine acolo in creierul tau ?
R: nu tot eu
R: e altceva
I: esti tot tu. numai ca nu cunosti partea aia a ta
I: cel mai bine e sa faci lucrurile care simti tu ca te linistesc. uite ca acum. il sunasi pe X si te simti bine. te simti usurata
R: nu vreau sa mai vorbesc despre asta....e ca in freddy si jason, le cresc puterile daca ii evoci
I: nu te mai gandi la asta ca la o tragedie
I: nu e o tragedie.nu e un lucru de care nu ai voie sa vorbesti
I: esti tu.
R: pai da...era o forma de a pune punct
R: nu mai spune asta.nu vreau sa cred ca sunt asa
R: gata
I: esti cum alegi tu sa fii. gata
I: eu si Y eram aia complicatii, care traiam intr- un film prost facut. tind sa spun ca tu cu X aveti un scenarist mai prost ca al nostru. mai tragic
R: daaa
R: macar al vostru a fost de scurt metraj
R: al nostru se transforma in serial
I: BUM
I: m-ai lovit
R:bine bine....la voi s-a terminat o parte...in prezent se asteapta continuarea
I: nu mai e continuare.s-a oprit.
R:atunci nu ma face s-o transform in piesa de teatru
I: stii, in film
I: ti se parea ca e atat de naspa si voiai sa se termine. voiam sa se duca tot sentimentul sa fie ceva sau sa nu mai fie nimic
I: si cand se termina filmul.
I: sentimentul ramane.si personajul dispare
I: si e mai de cacat
I: si iar fimul
I: vrei inca o scena
I: pentru ca nu poti sa iti amintesti cum s-a terminat ultima
I: pentru ca nu stiai ca e ultima
I: pentru ca regizorul tampit te-a luat prin surprindere
R: te-a trimis acasa cand iti pregateai scena cea mai tare
I: exact
I: macar ti-a dat bani pentru ce ai filmat
I: inainte
I: sa sti ca nu a fost in zadar
R:au fost suficiente momentele frumoase ca sa plateasca finalul ?
R: eu zic ca a ramas dator
I: da, a ramas
I: stii ce nu pot sa imi amintesc?
I: si ma omoara chestia asta
I: nu pot sa mi amintesc cand ne am sarutat ultima oara.
I: stiu locul stiu seara stiu anumite chestii. nu mai stiu detaliile.nu mai stiu cand exact a fost
I: pt ca in nici o clipa nu m am gandit ca o sa fie ultimul
I:si e trist
R:partea buna e ca te-ai lansat, ai devenit devenit celebra si acum o lumea o sa te vrea in alte filme :))
R: sper ca nu am hiperbolizat prea mult situatia
I: si cand nici un rol nu e la fel de bun ca primul?
I: ramai fara nici un ban pana gasesti unul care sa inlocuiasca sentimuntului primului film
R: un actor bun incearca sa joace la fel de bine ca prima data si sa inteleaga fiecare personaj, sa se lase purtat de fiecare poveste
R: asta nu inseamna sa accepti toate rolurile intotdeauna
I: o sa ma pensionez si o sa ma apuc de alta meserie
R: asta e problema cea mare, ca nu poti sa fugi, oricat de bine platit ai fi in alta parte o sa te gandesti mereu cu cata pasiune te duceai acolo
[...]
I: ce cacat e totul asa. stai sa te gandesti, iti doresti un lucru foarte mult, viata ta e plictisitoare, sa zicem si vrei sa se intample ceva. si vrei ca ceva-ul ala sa te faca fericita, nu un ceva negativ
I: si se intampla. dar nciodata nu vine cu o eticheta care sa mentioneze riscurile si termenul de garantie
I: nu te lasa sa alegi daca mai bine te intorci la plictiseala ta si traiesti cu ea sau alegi sa mergi inainte
R: neah, eu nu am regretat nicio clipa investitia pe care am facut-o
R: adica,nu a fost chiar o investitie
I:sincer nici eu.
I: dar vorbesc la general. si daca am sti, cred, ce ne asteapta
I: tot nu am alege sa ne intoarcem inapoi
I: pentru ca suntem oameni mici si prosti
R: e ceea ce mi se pastrase acolo, in magazin, au venit toti, au luat ce a fost mai bun dar eu ori am intarziat ori nu mi-a placut sa intru in invalmaseala
R: e bine asa
R: e mult mai bine sa simti
R: indiferent ce
R: decat sa stai sa te gandesti la ce ai putea simti
R: sunt riscurile pe care trebuie sa ni le asumam atunci cand ne rugam sa apara ceva si in viata noastra
I: da este. dar asta zic acum. cand incepe sa doara as da orice sa nu mai simt nimic
R: eu ma simt bagata in seama
I: eu nu ma simteam bagata in seama.
R: adica de soarta
R: ca te-a ales sa traiesti ceva
R: decat sa stai si sa te ineci in aceeasi plictiseala si frustrare
I: da. numai ca se cam plictiseste repede soarta asta
I: la inceput e amuzant
I: si rade
I: si dupa, cand evenimentele incept sa se repete
I: nu mai e haios
I: si te arunca in colt din nou
I: pana incepe sa rada de frustrarea ta din nou
I: si se gandetse sa iti creeze alt scenariu
R: dar ramane si frantura de fericire sau ce a fost ea tatuata in gandul tau...si pentru asta stii ca a meritat chiar daca nu mai este
I: da. merita persoana care a facur fericirea aia sa fie posibila. e mai naspa cand te trezesti in final si vezi ca nu a meritat dar asta nu e cazul nostru.
R: gata
R: sa nu mai aud
R: trebuie sa te gandesti la ce a generat el.....nu te mai gandi la persoana lui, ia-l ca pe o carte de joc si atat
R: efectul a contat,nu si cartonul
R: : ))
I:daca acel carton era prost, batut de ploaie nu mai dadea acelasi efect. se rupea in mana ta si se termina jocul
R: pai trebuie sa aduci tu ploaia
I: poaia o aduce soarta aia ca sa fie mai amuzant
R:nuuu
R: creierul, imaginatia ta malefica o aduce
[...]

Bonheur, l'amour et une autre chose...

"Fericirea… zi de zi alergam dupa ea. Zi de zi visam sa atingem pentru o secunda infinitul. Zi de zi ne vrem mai tineri, mai frumosi, mai mai mai... Dar totusi… ce este fericirea? E roz? Da cerului culoare? Are unitate de masura? O putem mirosi? Are gust dulce? E casanta?

Adesea ni se spune ca fericirea este o stare de beatitudine care ni se infige adanc in suflet, dar in cautarea careia au murit multi. Ce-i drept insa, lucrurile stau mai mult sau mai putin asa. Pentru mine fericirea e o enigma. E relativa. E ca un fluture. Se naste din nimic, e pura si nevinovata, bucura sufletul si in cele din urma se stinge, ajungand tot in nimic. Poate sunt eu mai versatila...

De multe ori ai senzatia ca atingi cerul si norii capata diverse culori, dar realizezi in cele din urma ca totul e o iluzie bine disimulata. Si de vina esti tu. Tu esti cel defect. Cel frivol. Cel „I need some space”. Si asa, rand pe rand, ii dai afara din garsoniera sufletului tau pe toti chiriasii. Si pentru ca vrei sa fii filantrop, le faci loc altora, sperand ca macar acestia sa stie cum sa se descurce in intuneric.

Si-ti pare rau de toti. I-ai iubit pe toti. Stii ca le placea sa-ti fie chiriasi. Stii ca fiecare te adora in felul lui. Le placeai tu. Tu! Dar nu ii vrei. Asta ti-e natura. Nu esti facut din acelasi lut ca oamenii de rand. Tu esti mai ipohondru. Te-ai obisnuit sa le vinzi sperante la jumatate de pret. Incepe sa le placa... Ii lasi sa se chinuiasca pe intuneric, sa caute o cale catre lumina si te plictisesti... Acelasi ciclu iar si iar. Tu insa ramai acolo, implacabil. Esti spectatorul propriei tale drame. Si fara sa-ti dai seama, pierzi din sentiment. Fiecare chirias fura cate ceva din tine si te descompletezi ca un lego.

In cele din urma ploaia asupra ta se abate si fulgerele te seaca incet incet de vlaga. Ti se carbonizeaza usor inima si ajungi un morman de oase ambulant. Insa o umbra de speranta tot mai nutresti. Incerci din nou sa-ti schitezi o harta. O harta muta... si fara semne te pierzi din nou. Insa ei vin sa te caute. Sa te ajute. Sa te salveze. Sa te iubeasca.

Ce vis frumos..."

Semnat, Le chant de l'infini

Guest Post

... nu asa devreme. In curand. :)