Calatorie

Iti umbli prin minte, ca un strain in cautarea drumului cel bun, numai ca tu cauti altceva. Tu cauti linistea, echilibrul si starea de bine. Te cauti pe tine... Ai gasit drumul cel bun sau ratacesti inca pe aleile orasului asta jegos?

Pentru ca tu crezi in tine! Si ai crezut si in ei...in oameni. Stii, si tu esti om. Sau ai fost, pana sa devii un strain. Iti vezi semenii cu alti ochi si simti ca locul tau e undeva departe de aici, poate pe o pajiste... uitandu-te la apus si la cerul acela rosiatic. Si ce spuneai? Ca soarele intra in oras cand apune...? Ai vrea ca sfera aia in flacari sa arda orasul, sa il topeasca si sa il transforme intr-un peisaj montan. Si alti straini vor trece pe acolo candva. Poate cate unul in fiecare zi. Vor admira si ei la randul lor apusul gandurilor tale negative si vor calatori mai departe. Ca si tine.

Anunta-ma cand vei gasi linistea si da-mi, te rog, o parte din ea. Vreau si eu sa visez ca tine.

sursa foto