Bonheur, l'amour et une autre chose...

"Fericirea… zi de zi alergam dupa ea. Zi de zi visam sa atingem pentru o secunda infinitul. Zi de zi ne vrem mai tineri, mai frumosi, mai mai mai... Dar totusi… ce este fericirea? E roz? Da cerului culoare? Are unitate de masura? O putem mirosi? Are gust dulce? E casanta?

Adesea ni se spune ca fericirea este o stare de beatitudine care ni se infige adanc in suflet, dar in cautarea careia au murit multi. Ce-i drept insa, lucrurile stau mai mult sau mai putin asa. Pentru mine fericirea e o enigma. E relativa. E ca un fluture. Se naste din nimic, e pura si nevinovata, bucura sufletul si in cele din urma se stinge, ajungand tot in nimic. Poate sunt eu mai versatila...

De multe ori ai senzatia ca atingi cerul si norii capata diverse culori, dar realizezi in cele din urma ca totul e o iluzie bine disimulata. Si de vina esti tu. Tu esti cel defect. Cel frivol. Cel „I need some space”. Si asa, rand pe rand, ii dai afara din garsoniera sufletului tau pe toti chiriasii. Si pentru ca vrei sa fii filantrop, le faci loc altora, sperand ca macar acestia sa stie cum sa se descurce in intuneric.

Si-ti pare rau de toti. I-ai iubit pe toti. Stii ca le placea sa-ti fie chiriasi. Stii ca fiecare te adora in felul lui. Le placeai tu. Tu! Dar nu ii vrei. Asta ti-e natura. Nu esti facut din acelasi lut ca oamenii de rand. Tu esti mai ipohondru. Te-ai obisnuit sa le vinzi sperante la jumatate de pret. Incepe sa le placa... Ii lasi sa se chinuiasca pe intuneric, sa caute o cale catre lumina si te plictisesti... Acelasi ciclu iar si iar. Tu insa ramai acolo, implacabil. Esti spectatorul propriei tale drame. Si fara sa-ti dai seama, pierzi din sentiment. Fiecare chirias fura cate ceva din tine si te descompletezi ca un lego.

In cele din urma ploaia asupra ta se abate si fulgerele te seaca incet incet de vlaga. Ti se carbonizeaza usor inima si ajungi un morman de oase ambulant. Insa o umbra de speranta tot mai nutresti. Incerci din nou sa-ti schitezi o harta. O harta muta... si fara semne te pierzi din nou. Insa ei vin sa te caute. Sa te ajute. Sa te salveze. Sa te iubeasca.

Ce vis frumos..."

Semnat, Le chant de l'infini